kaisha

„O incercare curajoasa de a transpune intr-un film muzical romanesc cea mai cunoscuta poveste de dragoste a tuturor timpurilor. Corespondentii moderni ai clasicilor Romeo si Julieta sunt Vio (Sorinel Copilul de aur) si ramona (Monica Merisan), doi adolescenti care fac parte din gasti rivale ce isi disputa teritoriul dintr-un cartier marginas al Bucurestiului.”(sursa protv.ro)
Okay.Aveam pretentii de la PROtv.Intai „Inima de tigan”(dar postului Acasa nu ii poti cere prea mult) , acum „Poveste de cartier”. Un film cu manelisti despre cocalari.
Este o jignire adusa societatii romanesti. Asta imi da de gandit…Din moment ce filmul este realizat pentru audienta, asta inseamna ca majoritatea telespectatorilor sunt…oameni de acest gen.
Este o jignire adusa lui Shakespeare, operei sale. Cum poate fi comparata povestea unor manelisti, cu clasica poveste a lui Romeo si a Julietei? Adica cum poate fi Sorinel Copilul da haur- Romeo si fata-de-care-nu-am-auzit-niciodata-Julieta? Daca in asta s-a convertit industria filmului romanesc, atunci niste idioti lucreaza acolo. Daca la asta se limiteaza filmul romanesc , atunci nu ne mai trebuie televizoare.
Iar in cadrul comentariilor cu privire la film, singurii care au avut ceva bun de spus au fost incultii, scarbosii, limitatii de manelisti. Cei care habar nu au sa se exprime, de la care nu intelegi nimic p3n7roo k $crioo ooi73 @$@ !
 

 Am fost saptamana asta la facultate sa intreb despre repartizarea la camin in urma vizionarii listelor. La inceput, cand m-am dus sa ma inmatriculez in anul I, am intrebat de

Am iesit zilele trecute cu ai mei colegi . Ma rog, fosti colegi , dar pana la urmatorii, tot colegi ii voi numi. Ne-am gandit ca ar fi frumos sa ne intalnim, ca ni se facuse dor de reuniunile noastre de alta data Partea interesanta este faptul ca (again) am iesit numai cu baietii. Adica la noi in clasa fetele au fost cam in minoritate , fapt pe care eu nu l-am simtit nicicum. O parte din ele nu prea s-au considerat colege si in afara orelor de curs, iar cealalta parte nu obisnuia sa paraseasca domiciliul fara prietenul/iubitul/iepurasul/puiul. Iar daca unul dintre acestia zicea sa NU, atunci NU ramanea. De fapt, din moment ce aproape patru ani de zile nu s-au sinchisit sa se intalneasca cu colegii, de ce ar face-o tocmai acum,nu?
Trebuie sa recunosc si ca intotdeauna am preferat compania colegilor baieti, decat a fetelor. Asa ca, un restaurant dragut, o masa mare, ceva mancare , multe lichide si multa voie buna. Si am depanat amintiri din liceu, vorbe despre bacalaureat, inscrieri si admiteri la facultati . Ma intreb cu cati voi pastra de fapt legatura, si cat de multe voi mai sti despre ei de-a lungul anilor.